Analiza poze OZN Emil Barnea 1968 din padurea Hoia-Baciu

Cred ca toata lumea cunoaste celebrele poze ale lui Emil Barnea din 1968..cele 3 dintre ele. Ele par a fi un fel de reper in ozenologia romaneasca.
Dar..daca toata povestea este un fals?

Eu cred ca este un fals, iar in cele ce urmeaza, va prezint elementele care ma determina sa cataloghez astfel aceasta poveste. Inainte de asta, sa multumesc lui Ryn si Spooky ( http://www.rufon.org/) pentru punerea la dispozitie (la sfarsitul anului 2006! ) a pozelor discutate, cat si pentru ideea de a face aceasta analiza.

Poza numarul 1, intitulata "01" este aceasta:

- imaginea 01 -


iar numai obiectul decupat, :

- imaginea 01A -


Legat de poza "01", pot aprecia ca imaginea pare corecta, iluminarea naturala.
Poate fi un obiect mare si departat, sau la fel de bine poate fi un obiect mai mic si mai apropiat, cata vreme se afla in intervalul de claritate al obiectivului (profunzime de camp), din punct de vedere tehnic ambele situatii sunt echivalente.
Seamana foarte mult cu o farfurie de mancare (din tabla), chiar aveam asa ceva acasa (speram sa fac o poza in conditii relativ asemanatoare!..dar pun ca idee doar ceea ce am reusit sa fotografiez in camera, poza "farfurie de tabla"), exact de forma si aspectul ca in fotografie (pur si simplu imaginea lui Barnea m-a dus cu gandul la acea farfurie de acasa!!)!

- imaginea "farfurie de tabla" -

Bun, ideea cu farfuria de tabla este doar o supozitie, dar care functioneaza perfect cu cazul Barnea, si, mai ales, se incadreaza si in parametrii tehnici de fotografiere,adica:

Daca "D" este distanta de la aparatul foto pana la obiect, iar "h" este o dimensiune (proiectata) a obiectului (in cazul nostru din poza "01" se poate considera ca "h" ar fi chiar diametrul obiectului discoidal), iar din punctul de observatie se poate masura sau determina de pe poza unghiul "alfa" sub care se vede obiectul, atunci exista relatia matematica:

h = 2 * D * tg(alfa/2)

Asadar, pentru determinarea marimii reale a obiectului, este nevoie sa se cunoasca (masoare) atat unghiul alfa cat si distanta D pana la obiect.

Din analizele d-lui Ion Hobana si a altor institute (vezi: http://ufologie.net/htm/picamaro01.htm/ nota: notatiile mele nu corespund cu ale lor!), unghiul alfa (in notatia mea) sub care se vede obiectul (si a fost astfel memorat pe pelicula) a fost determinat oarecum exact de catre specialistii care au analizat cazul, prin determinare din imaginea fotografica (pe baza comparatiei fata de copaci si a parametrilor obiectivului fotografic raportat la dimensiunea filmului fotografic).
Distanta pana la obiect nu s-a putut masura, ci ramane un PARAMETRU SUBIECTIV, fiind extras din spusele martorului.

Asadar, ca de obicei in asemenea situatii, cand nu se cunoaste distanta pana la obiect, nu se poate afla marimea reala a obiectului, chiar daca se cunoaste unghiul.

Asadar, ecuatia de mai sus se verifica perfect pentru o multitudine de solutii, chiar daca este vorba de un obiect foarte mare aflat foarte departe, sau un obiect mic aflat aproape. De fapt se poate vedea la fel de bine ca este doar banala teorema a asemanarii din geometrie.

In cazurile reale, cele mai mici obiecte, care evident se afla si aproape de obiectiv, desi ar respecta ecuatia matematica de mai sus, incalca limita minima de profunzime a obiectivului fotografic (ies neclare). In general pentru obiective foto normale (adica au un unghi de cuprindere in jur de 45 grade, adica se exclud zoom-urile) si la formatele de film normale 24x36mm, intr-o zi luminoasa de vara, cand diafragma obiectivului se inchide la valori mari (8..11), si profunzimea de camp este mare, practic se poate prinde clar pe pelicula un interval de profunzime de la vreo cativa metri pana la infinit.

Din cate am vazut, aparatul folosit a fost un FED2, iata-l aici: http://www.cosmonet.org/camera/fed2_e.htm/ (sau in imaginea "aparatul FED2")

- imaginea "aparatul FED2" -

La o diafragma 11 si obiectiv reglat pe o distanta de... sa zicem 8 metri, din inelul diafragmelor din poza "aparatul FED2.jpg" se poate determina ca se va obtine un interval de claritate intre cam 4 metri si infinit, informatie confirmata de calculatorul on-line de profunzime de camp de la
http://www.dofmaster.com/dofjs.html/ care pentru diafragma 11, 50 mm distanta focala, film de 35 mm si reglaj la 8 metri distanta, ne spune ca se va surprinde clar pe pelicula orice obiect situat intre 3,85 metri si infinit (vezi imaginea "profunzime de camp FED2"). Nota: pe vremea aceea a fi fotograf era mai complicat, adica trebuia sa stapanesti cat de cat notiunile tehnice discutate aici...

- imaginea "profunzime de camp FED2" -

Daca iau cazul in discutie, cand cercetatorii mentionati pornind de la o distanta declarata de martor pana la obiect de... sa zicem 1000 metri, ei determina o dimensiune a obiectului discoidal de 32 metri. Asta inseamna un unghi de 1,833 grade (dimensiune unghiulara) asa cum apare pe pelicula (si e masurabil si determinabil, asa cum au facut-o si cercetatorii)

Dar, si obiecte mult mai mari sau mai mici, aflate la distante mai mari si respectiv mai mici respecta ecuatia, si deci pot aparea la fel pe pelicula, ca de exemplu:

a) obiect de 320 metri la 10000 metri departare
b) obiect de 3,2 metri la 100 metri departare
c) obiect de 32 centimetri la 10 metri departare
d) obiect la 20 centimetri la 6,25 metri departare
e) obiect de 3,2 centimetri la 1 metru departare

Asadar, limita de profunzime a obiectvului foto va exclude variantele de obiecte situate mai aproape de 3,85 metri (deci cazul e ), dar include toate celelalte cazuri a...d .

Asadar, chiar si o farfurie de 20 centimetri aflata la 6,25 metri distanta de aparat (deci aruncata in sus, sau suspendata) va da ca imagine pe pelicula un obiect clar si sub un unghi de 1,833 grade. In plus, asa cum remarca si alti cercetatori, unghiul la care se afla obiectul fata de orizont este undeva pe la 30..50 grade, ceea ce convine de minune ipotezei farfuriei de 20 cm, deoarece aflandu-se la 6,25 metri de aparat, inseamna ca se afla la o altitudine de cca 3..5 metri, adica foarte plauzibil pentru situatia cand acea farfurie este aruncata in sus de un om (care nu apare in cadru).

In plus, zona umbrita din josul obiectului din poza 01, are o deschidere unghiulara destul de mare pe disc (peste 90 grade) si apare cam prea intunecata, ceea ce mie prin prisma unei oarecare experiente imi sugereaza o apropiere mare a obiectului fata de sol, si deci in aceasta situatie si putina lumina sosita de jos, reflectata de la vegetatie, catre obiect. Daca era un obiect mare la altitudine mare (sute, mii de metri), m-as fi asteptat ca umbra (tot de aceeasi deschidere de unghi) din josul obiectului sa fie mai deschisa ca si luminozitate, atat datorita faptului ca la acea altitudine exista in mod logic mai multa lumina reflectata de jos in sus, de o zona extinsa de teren, atat cu vegetatie dar poate si zone mai sterpe din zona, dar si cat difuziei date de o patura mai groasa de atmosfera (se stie ca atmosfera difuzeaza lumina mai mult sau mai putin in functie de conditiile atmosferice, de aceea de obicei obiectele indepartate au un contrast mai redus fata de obiectele apropiate (de exemplu muntii) )

Nu afirm acum ca 100 % Emil Barnea a fotografiat o farfurie de vreo 20 cm aruncata de vre-un complice (pentru ca si cazurile a,b de mai sus pot fi perfect juste, dincolo de argumentul destul de subtire al umbrei prea intunecate din josul obiectului), ci spun ca ipoteza farfuriei de 20 cm este perfect valabila vizionand fotografia 01, singurele indicii cu care nu s-ar potrivi fiind doar ... spusele martorului. Mai jos, din celelalte 2 imagini s-ar putea extrage si alte elemente conexe care sustin intrucatva teoria falsului (martorul minte).

======================================

Poza numarul 2, intitulata "02" este aceasta:

- imaginea "02" -

in care, in stanga, apare intreg cadrul fotografiat de Barnea, iar in dreapta, acelasi OZN din acelasi cadru a lui Barnea, dar provenit dintr-o alta sursa (o alta copie a copiei a copiei), care este inversat si de o calitate mai buna... Cele 2 variante mi-au fost date ca atare, si le las si eu spre prezentare, cu remarca ca este acelasi cadru dar din copii diferite:

- imaginea "02-notatie" -

obiectele 2-1 si 2-2 notate de mine in imaginea "02-notatie" provin din ACELASI CLISEU? Se pare ca nu! Se pare ca ar proveni fiecare din COPII DIFERITE ALE ACELUIASI CLISEU, pentru ca privind granulatia si defectele de developare a imaginii (punctuletele albe si negre din jurul obiectelor), acestea difera total, asadar imaginile par a fi clisee diferite (nu cunosc istoria acestor imagini). In plus, obiectul 2-2 este prezentat intr-un decupaj, si nu stiu unde se afla susul si josul...

Revenind la imaginea de studiu, intregul cadru fotografiat de Barnea, imaginea "02"..

Poza "02", partea din stanga ma refer, cea care cuprinde intreg cadrul cu vegetatia, imi pare de o calitate mult mai proasta decat poza "01.jpg"... contrastul este prea mare, negrul este prea negru, vegetatia complet neagra, fara detalii. In plus, cadrul este un pic deformat (latit) pe orizontala, si mi-am dat seama de asta incercand sa suprapun peisajul peste cadrul din "01.jpg". Desigur, probabil sunt erori de copiere (copie la a N-a mana). De la adresa http://ufologie.net/htm/picamaro01.htm/ am facut rost de acelasi cadru dar de o calitate oarecum mai buna (se vad detalii la vegetatie), si anume imaginea "02-picamaro". Ma voi folosi in general de aceasta din urma, deoarece imi permite sa vad detalii pe vegetatie si ma ajuta mai bine la suprapunere.

- imaginea "02-picamaro" -

Ce a surprins pe cercetatori, si ma surprinde si pe mine, este iluminarea total "necorespunzatoare" a obiectului. Ca si cum sursa de lumina ar fi sa zicem soarele care ar apune (sau rasari) undeva in spatele padurii (vezi poza "02-notatie"). In acest caz, consider ca pajistea cu flori sau iarba ar fi in umbra si nu ar aparea luminata in imagine. Si de fapt, inteleg ca pozele au fost luate pe la orele pranzului, intr-o zi calda, nu? deci iluminare naturala nu pare a fi.
Deci o prima concluzie ar fi ca obiectul nu corespunde iluminarii naturale, asa cum o facea in poza "01.jpg". La fel au observat si cercetatorii mentionati anterior, iar ei au presupus ca de data aceasta obiectul avea o luminozitate proprie, cu diferite intensitati zonale. Dealtfel si martorul spune de fluctuatii in luminozitatea obiectului.

Asadar, cercetatorii spun ca plauzibila ipoteza ca obiectul ar avea iluminare proprie, iar "umbra" din partea de sus a obiectului ar fi de fapt o lipsa de iluminare a acelei zone a obiectului, care in celelalte zone ar avea luminozitate proprie.

Totul devine extrem de interesant daca se face un experiment extrem de simplu, si prin care se ajunge la niste rezultate cel putin interesante:
Daca in imaginea "02-picamaro", se face un "flip" vertical al obiectului, adica doar obiectul se oglindeste fata de axa orizontala, vezi rezultatul in imaginea "01 si 02-picamaro - SCALATE SI FLIP" partea de jos, ...

- imaginea "01 si 02-picamaro - SCALATE SI FLIP" -

...atunci se poate observa cu usurinta ca obiectul in acest caz seamana foarte bine cu imaginea "01", cu alte cuvinte acum pare perfect iluminat natural si dintr-o data se incadreaza corect in poza, precum se vede si la cadrul "01". Si totul doar printr-o simetrizare de exact 180 de grade (o sa vedem de ce exact 180 mai jos)! Si am detaliat numai obiectele propriu-zise, in imaginea "01 02 si 02-picamaro - doar obiectele aduse la aceeasi dimensiune si flip".

- imaginea "01 si 02-picamaro - doar obiectele aduse la aceeasi dimensiune si flip" -

Dupa parerea mea, sansele ca acest experiment, in ipoteza OZN-ului real, deci cu un obiect cu iluminare (asa-zis) proprie si evident "nenaturala", cum a fost si concluzia logica a mai multor cercetatori, si surprins printr-un noroc la un moment dat oarecare de catre un martor fotograf uimit, si apoi doar printr-un mic efect de oglindire (la chiar 180 grade) sa iasa atat de natural, chiar teribil de asemanator ca si in poza "01", sunt foarte-foarte mici. As spune total implauzibil. O coincidenta extraordinara ca OZN-ul sa aibe o asa iluminare propie in acea clipa cand Barnea a facut cliseul 2 exact si doar astfel incat prin inversare sa apara cvasi-identic cum apare OZN-ul iluminat natural din momentul cand Barnea a facut cliseul 1 .
Decat daca....
Decat daca poza "02" este la baza un trucaj! Adica pe fundalul doar cu peisajul cu copaci din imaginea "02", sa se fi suprapus printr-o tehnica simpla imaginea inversata a obiectului (farfuria) surprinsa initial intr-un cadru nedezvaluit vreodata, sau, chiar foarte probabil, chiar imaginea farfuriei din prima imagine, "01", dar ajustata putin sa arate un pic diferit ca detalii.
Tehnica simpla la care ma gandesc eu acum este:
fotografierea "farfuriei" aruncate de un complice, obtinerea filmului negativ (evident fara urme fizice de manipulare a peliculei), apoi fotografierea peisajului gol, doar cu copaci si fara vre-un obiect suspect, apoi la aparatul de marit se introduce cadrul cu peisajul gol si se expune pe hartia fotografica, apoi fara a se umbla la hartia fotografica sau la reglajele aparatului de marit, se introduce cadrul anterior cu farfuria in aparatul de marit, dar invers , cu fata (emulsia) in sus si rasturnat pentru ca obiectul sa apara inversat, (deci introducerea in rama aparatului de marit permite sa pui imaginea doar drept sau doar rasturnat la 180 grade, eventual oglindit sau nu, dupa orientarea cu emulsia in sus sau jos) si se proiecteaza numai farfuria si o parte din cerul ce inconjoara farfuria, prin tehnica de mascare cu un carton decupat, operatie permisa de faptul ca cerul foarte luminos apare de fapt foarte intunecat pe pelicula negativa (care este practic opaca in zona cerului si in general in zona surselor luminoase, vezi imaginea "01-negativ"), ...

- imaginea "01-negativ" -

...asadar practic pelicula nu lasa sa treaca lumina becului aparatului de marit in zonele inegrite ce corespund zonelor luminoase - cerul -, asadar se poate re-expune din nou o portiune de cer cu "farfuria" pe aceeasi hartie tot in zona cerului fara frica de a se vedea granitele zonei de mascare. Cam dificil de explicat in cuvinte procedeul, dar este (era!) folosit in practica developarii negativ-pozitiv, vorbesc din experienta. Asadar pe hartia fotografica a fost o dubla expunere, si astfel prin developarea ei s-a obtinut o fotografie pozitiva alb-negru cu peisajul si farfuria (care farfurie nu era acolo in realitate). Daca este nevoie se pot face fine ajustari cu creionul-carioca la detalii, sa zicem modul cum pica si sunt dispuse umbrele obiectului, detaliez mai jos). Acum se poate re-fotografia cu aparatul fotografic aceasta poza alb-negru, si astfel obtinem un cadru negativ natural, fara urme fizice de manipulare.... Desigur si alte tehnici fotografice "clasice" pot fi folosite pentru acest gen de trucaj.

Ce alte indicii ar sugera ca farfuria din poza "02" ar fi de fapt chiar farfuria din poza "01", ajustata si proiectata prin dubla-expunere pe cadrul "02" cum am aratat mai sus:
- in imaginea "01 02 si 02-picamaro - doar obiectele aduse la aceeasi dimensiune si flip", ...

- imaginea "01 si 02-picamaro - doar obiectele aduse la aceeasi dimensiune si flip" -

... am scalat la aceeasi dimensiune si am suprapus obiectele "01" si "02-picamaro" (inversata), iar forma lor elipsoidala data de perspectiva se suprapune perfect! Aceasta ar fi o coincidenta EXTRAORDINARA in ipoteza ca pozele ar fi ambele reale. Mai mult, pana si jocul de lumini si umbre coincide in mare foarte bine...ei asta e chiar culmea ca asa zisa luminozitate a obiectului din poza 02 sa semene atat de bine intamplator, prin inversare sus-jos, cu umbrele naturale din poza 01!

- prin suprapunerea obiectelor 2 peste 1, colorizate, am incercat sa vad ce diferente ar fi: ele sunt subtile si in general indica ca obiectului 2 i s-au "accentuat" in special umbrele, cu precadere latura din stanga (detaliul "LS"), dar si un pic s-ar fi ajustat o parte luminoasa, detaliul "PL". Dealtfel, daca la obiectul 1, partea umbrita de jos respecta perspectiva, si apare inclinata, la obiectul 2 ea apare cam orizontala si cam simetrica fata de axa verticala cu toate ca obiectul are aceeasi perspectiva ca si in cadrul "01", ceea ce imi sugereaza tentativa unei maini "binevoitoare" de ajustare a umbrelor farfuriei initiale din poza 1, pentru ca rezultatul "02" sa difere fata de original (nemaivorbind de inversarea sus-jos)...dar netinand seama de perspectiva imaginii (elipsa), ci tinzand involuntar sa simetrizeze.

======================================

Poza numarul 3, intitulata "03" este aceasta:

- imaginea "03" -

Fata de pozele "01" si "02", la care am apreciat ca ipoteza fotografierii unei banale farfurii de mancare de vreo 20 cm diametru si aruncata in sus la poza 01 de vreun complice si respectiv fotografiata in "zbor", iar la poza "02" cum ca s-a facut un trucaj fotografic pornind tot de la farfuria fotografiata in cadrul "01", imaginea "03" ar parea ca nu aduce nimic nou..decat ca foarte logic ar fi aceeasi farfurie de 20 cm aruncata de complice si fotografiata in aer, dar surprinsa de data aceasta exact din profil, avand o iluminare reala de data asta.
Dupa parerea mea, ca sa fotografiezi EXACT din profil o farfurie dintr-o singura incercare nu este deloc usor, asa ca foarte probabil fotograful are de fapt mai multe clisee - incercari. Iar ceea ce s-a prezentat publicului (si s-a donat ca si cadre) nu ar fi decat cele mai bune incercari, sau considerate cele mai potrivite pentru intreaga poveste.
In imaginea "01 02-picamaro si 03" am cumulat toate cele 3 poze.

- imaginea "01 02-picamaro si 03" -

La poza "03", nerecunoscand de loc formele de vegetatie prezente in primele 2 cadre, am dedus totusi ca neregularitatile frunzelor si ramurilor de sus ale padurii sunt mai mici decat in celelalte 2 cadre, asa ca am marit (probabil cam 130 %) intreg cadrul imaginii "03" cand am depus-o in imaginea cu toate cele 3 cadre alaturate, in tentativa de a le aduce la aceeasi scara. Se poate vedea ca si in imaginea "03", cu farfuria din profil, marimea obiectului nu este cu mult diferita de cadrele "01" si "02", deci obiectul (farfuria) nu este nici acum prea departe de obiectivul fotografic fata de cei 6 metri estimati anterior, adica accesibil unei aruncari umane.

====================

Sa recapitulam:
- obiect zburator discoidal (farfurie zburatoare clasica) in poza "01"
- obiect zburator discoidal cu iluminare neverosibila, "nu de pe acest Pamant"
- obiect zburator discoidal vazut EXACT din profil.

Cu alte cuvinte, avem "infractorul" din fata, spate, si profil, ca la politie. Al naibii intamplare intamplatoare, cu un OZN-u rostogolindu-se pe cer pe deasupra unei poieni, si cu un martor norocos (de 2 ori, ca era acolo si ca avea aparat foto cu el) , care apasa si el de 3 (4) ori pe declansator.

Mie imi sugereaza o poveste "cusuta cu ata alba". Elementele de suspiciune sunt cam ..relevante.

Daca acceptam ideea unui fals, ar trebui cautate motivatiile martorilor pentru a minti si a persista in minciuna, relativ chiar si la ceea ce se sugera pe forum si anume coincidenta cu unele evenimente sociale-istorice din acea perioada. Asta insa eu nu o pot face...